BLESTEM




[ XX ]




Ce lesne i se-arată, adevărul!
Ori... nu-i cumva vreo altă nălucire,
Cu iadul într-a apei strălucire?!
Of, ce ironie! Să-ți plângi amarul!
Iară trista-i bucurie - darul!..
Și-un adevăr, devine năucire,
Când mintea omului, la răsucire,
E plină de cucuta din paharul
În care lesne-și vede nebunia!
Iar de-și sorbi dreptatea - se crucise!
Nu entitatea - ci lebăda-și ucise!..
Dar în zadar mai plânge, pe sub sălcii -
Demult îi dispăruse armonia...
Și-n iad, mereu îs porțile deschise!






ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"