Absența creează un gol
ce se dilată între tăcere grea
și așteptare fecundă
lipește două emoții
o emoție rotundă
impermeabilă la calm
și o emoție ovală
care circumscrie lacrima
pe pânza golului
pictez un tablou
în care în prim plan
un demon râde sarcastic
și în fundal
un înger plânge
și din lacrimi
cresc corole
închise pe sânul tău, iubire

Prezența ta
îmi umple toate golurile
cu substanța nurilor
în care germinează pasiunea incandescentă
pun mâna pe formele feminine
și pe palme se imprimă
un stigmat dureros
pe care limba lasă
simboluri senzuale

Eu circul
între absență și prezență.

Îmi umplu hiatusurile
cu spleen
în care fac incizii
din care se scurge nefiindul
punctul simbolizând secunda
se amplifică
până capătă o dimensiune ontologică
astfel că
între două secunde consecutive
se prefigurează ființa
spălată de valuri succesive
ce dobândește un luciu extra-marin
prin găurile porilor umplute cu umori
înoată peștii
închiși în cușca lichidă, imensă
așa cum păsările
își delimitează spațiul zborului
la dimensiunea cerului
iar omul este înscris
în perimetrul acțiunilor sale

Verbul a acționa
este împărțit între segmente de diverse mărimi
reprezentând uneori fapta
alteori efectul generat de întâmplare
lasă în trecut monadele ființiale
și urcă din prezent în viitor
cercurile evoluției
intersectate în punctele definind dinamismul.