NEGRU




[ II ]




De-un plan lumesc, lipsit de o culoare
Se-agață umbre vii, cu tainic vis
Ce își scufundă sferele-n abis,
De te-amăgesc subit, precum o floare -
Rece, în cadaverica-i paloare...
Și-n ochii ei - ca floarea de cais,
Lumină-și prind mărgele de jais,
Din lună plină, făr' de valoare...
N-ai ști ce-ascunde chip de înger
De n-ai privi pe-o clipă, luna,
Pierzându-te în neantul său întruna,
Când fiecare notă ți-e lumina
Și ca vântul, prin frunzele de sânger
Cu adieri, să îi săruți cununa!..



ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"