în dimineața amiezii
fără gândul
plecat de aseară.

Îmi spuneam că

iarăși

îmi voi bea cafeaua singur,
fără să am taifasul cu el

despre tine.

O fi rămas înzăpezit
pe undeva că nu mai știu
de avea aripi sau nu

să zboare,

dar pe timpul ăsta parcă,
îi dădusem o haină

să nu-nghețe
la căldura altui gând.

Îl aștept

încă

sper să mai am cafea
și pentru el,

de nu,
îl scufund în apă
să se-ncălzească
în frigul

din noapte.