trec
dintr-un mormânt în altul,
dintr-un cerc
în altul,

ascultând cântecul
rănii mele imense
care se înalță
cu fiecare picur.

pământul se micșește
sub talpa mea,
cerul se face un făt,

iar sângele meu tace
chiar atunci
când strigă cerul
născându-se
în ochii mei,

în care
nu se mai vede
nicio urmă
de nor…