a mușca din pleoapă
acea țîșnire crepusculară de iris
ca și cum ai încolți un sărut
estompat de răni și oglinzi circulare
ar însemna să fur o orbire
s-o cern făină prin toți
mușchii mei dezgustător de lichizi
ambigui precum un flirt epistolar
între adevăr și aceeași minciună
mușc din văz cărămidă
ochiul mușcă din cearcăne
ca dintr-un colac despletit
și nu mai știm
nu mai înțelegem
pînă unde
și cît am orbit
cînd ne-au crescut dinți
în ce eră le vom scoate ivoriul letal
și vom putea în sfîrșit
să ne mușcăm
doar cu rujul
cu cicatricea pruncului
clocotind în palmele noastre