De primăvara asta mă dezic,
Pe legea mea de-o fi să îi mai cer,
Căci i-am cerut, aproape mai nimic,
Un ram de măr și-o floare la rever.

Să mă mândresc și eu, că-n primăvară,
Îmi înnoiesc veșmântul ponosit,
Uscat și scorojit de-atâta iarnă
Și de atâta viscol străbătut.

Pitit pe vatra sobei-am așteptat,
Să vină ea, să-mi dea ce i-am cerut,
Dar ce să vezi? De mine a uitat,
Și-avea atâtea flori de oferit.

Și-atâta ram uscat întineri,
Și la revere-atâtea flori a prins,
Că toți copacii prinseră-a zâmbi,
Doar ramul meu plecat a dat în plâns.

De primăvara asta mă dezic
Și mă declar rivalul ei pe viață,
Așa, în straiu-mi ros și ponosit,
Voi înfrunta duelul față-n față.