DELIR




[ III ]




Un soare hâd și-arată colți de cobră,
Scurgând ades venin în norii care trec
Și suflete, plângând, pe dată... se petrec,
Când demoni râd cu poftă-n lumea sobră;
E loc de durere, în crunta tenebră,
Cu morți ce agită divinul amestec
Și cad în tăcere, mereu sub un cântec,
Din nori călători, cu a soarelui umbră.
Dar toate ce-s scrise, or fi legi deșarte,
Speranțe și vise, la oameni, să prindă,
Spre lumea aparte, miraj în oglindă?!
Mințile închise, spre neant, de-s promise -
Sub norii ce trec, venin și-or desparte,
Deliruri vor stinge, sub legile scrise...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"