noaptea îmi număr oasele ca în urma unei mutări
măcar douăzeci de ani să fi stat cu chirie într-o bibliotecă
aș fi pus fiecăruia titlul unei cărți pe care astăzi
am îndoieli că o voi mai citi
și sigur nu o voi mai scrie

singura oară când m-am temut că nu mă voi întoarce
n-aveam bani de ciorapi noi sau pastă de dinți
așa că am pus în cufăr
martin eden
spovedania unui bețiv
și o pereche de gantere

abia scriind despre acestea îmi dau seama că aveam aerul
unuia condamnat pentru crimă
mai ales aripile au nevoie de musculatură antrenată
altminteri te prăbușești prin curți
e criză
cine nu apreciază în ziua de azi
supa de pasăre
sau dafinul cu un contur perfect

dar fiecare zi asprește pielea mai anevoios devine
s-ajungi în vârf
ascuns în inimă fiind
deși pe înserat aproape veseli fluierând coboară de acolo
cu nepăsarea lucrului înfăptuit
ciobanii

- de nu-i cu supărare, îl opresc pe unul,
e greu de-ajuns, cum de-ai răzbit?
- ficior, îmi zice, nu-nțeleg ce-ntreabă,
eu numai ridicat-am și m-am dus

încât și astăzi iată mă întreb
de ce nu mi-a păsat pe om cum oare-l cheamă

pe drum pârdalnică de sete m-a cuprins
sub jneapăn însemnat am tăinuit valiza
pe care mă întorc s-o caut
așa cum celui de atunci cuvântul mi l-am dat

dar anii au trecut
aceeași seară mă prinde pe același drum tot mai aproape
de-ngrăditura căreia-ntr-o bună zi
să-i trec de poartă nu voi fi în stare