Mă trezesc
ÃŽn amurg,
Lumina proaspătă
Intră în cameră
Și se așează pe fața mea,
Fereastra devine
O îmbrățișare de patru mâini
A cerului sur.
La sfârșit de februarie,
Apare mirosul pielii tale
Indiscret, în toată încăperea,
Expir și miroase tot a tine,
Pesemne ești sentiment vechi,
Alminteri nu văd cu ce ocazie
Din nou pe la mine, draga mea.
Ar trebui să știi,
Că nu mai sunt
Vânătorul de himere,
Dar dacă te-ai ambiționat
Să rămâi peste program
Ca luna, dimineața,
Nu voi pleca nicaieri,
Rămân cu tine și azi,
Rămân cu nimeni .