Liane întinse, pârlogind mărăcinoase,
De muri cu volbure ce prind în verzi cătușe
Pas cercetaÈ™ de vremi din firi apuse,
Printre strâmbași puiandrii în ramuri des golașe.

Înalte crengi țâfnoase în trunchiuri vechi de pruni
Știuți doar după coaja-n lucii foi, crăpândă,
Din care țepi alungi se-ntrepătrund s-ascundă
Firave frunze-n vârfuri spre cerul cu lăstuni.

Ades, adesea cioate sau cioturi, buturugi,
În putrezire brună cu lucii în caramel,
Sunt mărturii furtunii, sau cozii c-un oțel
Ce în avânt sălbatec nu s-au pliat nici rugii.

Arar, de-o palmă înguste, șerpuiesc rectilinii
Dâre de-un bej deschis printre cremoase gloduri,
Ce duc spre-un gard de crăci legat nuiele-n noduri
Și move zbârcituri sunt rod ascuns luminii...

... Și uitării hominide ce-a strâns claustrofobic
Cu gând hapsân de poame, jurându-le îngrijire;
Puieți crescuți în pomi, coloane de îndârjire...
Cum armie în divizii linșată anaerobic.

Hățisul scrijelește se năpustind grămadă,
Lăsând albicios urme pe piele, roșu-n carne,
Pedepsind pe intrus; agață să-l răstoarne...
Că un suflet e-n peril, se răstignind... livadă!
22.08.2012