Prin pasiuni toride și mofturi efemere,
Învăluindu-mi timpul și spațiul în mister,
Te-ai cuibărit, FEMEIE, în sufletu-mi stingher,
Mi-ai îndulcit destinul cu buzele-ți de miere.

Dar demonii-ți angelici purtându-mă spre cer,
Mi-au zbuciumat tot calmul cu-o simplă mângâiere.
Și totuși, tu, FEMEIE, mi-ai dăruit putere,
Mi-ai injectat dorință, m-ai învățat să sper.

A fost de-ajuns ca tu, prin numai o scânteie
Oricât a fost de umbră, să-mi luminezi firesc,
Descătușându-mi eul fără să ai o cheie.

M-ai dezrobit de mine prin șarmul tău zeiesc.
Eu, pentru tot ce sunt, iți mulțumesc, FEMEIE.
Si pentru tot ce ești, FEMEIE, te iubesc!