Mai femeie ca femeia
Doar femeia poate fi,
Eu îi cânt și-o-ncânt de-aceea
Do Mi Sol Re Fa La Si

Mai femeie ca femeia
E femeia, mama mamii
Vieții veșnicind scânteia
Re Do Sol Re Fa La Mi

Mai femeie ca femeia
E femeia, e sisifa,
Raza, zâna, muza, zeia...
Mi Do La Sol Do Mi Si Fa

Mai femeie ca femeia
E femeia, unic pol
Al creației și cheia
Fa Mi Re Do La Si Sol

Mai femeie ca femeia
E femeia care mir e
Și-i glorific odiseea
Sol Do Fa Do Si La Mi Re

Mai femeie ca femeia
E femeia, eu o cred o
Floare sacră: orhideea!
La Mi Sol Fa Si Do Re Do

Mai femeie ca femeia
E femeia, eu-s acela
Ce îi scrie epopeea
Si Do Sol Do Fa Mi Re La

Mai femeie ca femeia
E femeia, ce candid o
Adulez, e Dumnezeia!
Do Mi Fa Re Sol La Si Do

Remarc și laud cu mare satisfacție abundența de poezii și dedicații Femeii în ziua în care simbolul mirirfic al vieții, născătoarea de viață din viață, este cântată liric de către beneficiarii operei sale divine: trăitorii întru spirit și lumină care nu au astâmpăr, nu se mulțumesc cu plăcerile trupești și pământești, ci compun versuri, fac artă de orice fel și își răscolesc rănile și visele... Semn și pentru ele, femeile, că mai avem șansa unei normalități sănătoase, viguroase, românești, spirituale și mentale. Să ne trăiți româncuțelor, oriunde ați fi și vă chinuiți să ne minunățiți rostuindu-ne, suportându-ne... Îmi afișez și eu astăzi, alături de mulți bărbați, respectul și sentimentele pentru femeie, ca simbol, ca făptură la care aspir de o viață fără să o fi aflat în starea de care să mă bucur cât să mă opresc din visare și neastâmpăr. LA MULÞI ANI, primăvărateco, fermecătoareo, mirabilo...!