ÃŽntins
pe-al sevei leagăn,
îți sorb
trăirea milenară,
simțind
puterea pe care
generos o dai
celor înmuguriți
pe-acest
crâmpei de plai.
ÃŽntins,
cu fața
către altar
de țară,
respir
albastre văi
trezite
de smaraldul
mulțimilor de brațe
ce străjuiesc
cu plete răsfirate
bolta senină,
coloană proiectată
din lutul
insulelor
de lumină,
pe-al căror val
tot bate
inima străbună.
Și când respir
mă-ngeamăn
cu bătăile
inimii tale
Țară.