Tremur...
E timpul să-mi zvârcolesc limba
într-o dușcă de alcool,
infinit rafinat...

Mă gândesc la buzele tale...
De fapt, le simt.

O, nu, e doar buza sticlei,
umedă și alunecoasă...

Sunt un pervers care nu suportă
prospețimea primăverii, a ghioceilor
sălbatic de puri...

Dar, unii ucid florile
pentru a le dărui ca simboluri
ale iubirii...

Doar, pisicile, ele știu
cum să-și unduiască trupul
pentru a-și merita hrana...

S-a scurs și ultima picătură,
Prea multe hoituri de pisică
pe asfaltul negru și fad
al conștiinței mele...

Se pare că nu au atât de multe vieți,
pe cât se spune...