Uneori, obosești să te salvezi.
Aștepți să te ridice cineva
Dar nu mai vine nimeni.
La șase dimineața,
Când pleacă tramvaiele de la depou,
Vrem să ieșim din contingent
Și să avem vedere multicoloră
Căci lumea e alb-negru.
Ne pictăm universul în
culori deschise
Știind că viața noastră
Are culori închise.
Și dăm cu pasteluri
Peste negru și alb-
Dar culori nu rămân
Niciodată la fel
Și nu putem să scăpăm
De mono-culoare
Căci suntem ființe
Fără contur.