Moartea mă ajută să îmbrac
Giulgiul, care îmi usucă trupul
Prizonier într-un spital sărac;
Mă duc, vă las, e timpul...

Săgețile morții una câte una
Cu maximă precizie îmi sfarmă scutul.
Veniți, pe marele final să ne dăm mâna;
Mă duc, vă las, e timpul...

La ceas de ultimatum existențial
Pe teritoriul umbrelor abstracte în periplu,
Presimt că n-am să vă mai fiu contemporan;
Mă duc, vă las, e timpul...