și o să fiu și eu sărac ca o tipă deșteaptă,
lipsită de umor care, cînd îi iese în sfîrșit o poantă,
slăbuță și aia, o repetă săptămîni de-a rîndul,
de cîte ori i se oferă ocazia

și o să fiu și eu un pion răzleț
transfigurat în damă,
o damă în asemenea măsură devitalizată
încît o să se înfrățească cu regele advers

și o să fiu și eu în sfîrșit femeie,
o să fiu și eu surioara ta vitregă,
marcată de un ușor retard sexual,
cea pe care merită s-o iubești

(aici, cîteva versuri în memoria bărbatului)

...

spălîndu-mă pe dinți într-o dimineață,
privirea mi-a căzut pe oglindă și am zis:
“Frumos mai ești, Doamne!”

păi da, n-ai fi ghicit, uitîndu-te-acolo,
nimic din gîndurile care-mi treceau prin cap.
asta dovedea că adevărul putea fi altul. de aia și ziceam:
“Frumos mai ești, Doamne!”

...

două zile nimeni n-a strîns
resturile chefului de revelion
apartamentul părea o văgăună împăienjenită
și atunci un tenis desperecheat
a luat-o bezmetic prin casă

țopăia pînă la frigider,
trăgea apa în baie,
intra sub pat,
intra în cămară
și ieșea uimit de te miri unde.
scîncea ca un pisoi: “cîtuși de puțin!”


da, așa a fost – cum va fi