într-o zi,
o să iubești o femeie care-ți va mătura prin oase, prin interiorul lor,
cât să te doară,
le va spăla cu infinită grijă,
le va sorta după dimensiuni, după locul în care au început să-nmugurească,
mă, câtă dezordine e la tine, câtă dezordine este sub pielea ta,
sub sângele tău,
dedesubtul solzilor tăi,
sub carnea ta de bărbat care fumează țigări de foi,
moods, golden taste, fumatul ucide,
de care te lepezi,
oare a câta oară năpârlești
și câți gropari sunt bineveniți să-ți spele păcate cu spirt,
să-ți spele țeasta ta îngălbenită de vreme,
să-ți spele exact coasta aceea care-ți lipsește,
alcofarm, 500 ml, 33 de grade,
cât să caști ochii:
unde să găsești o astfel de ființă
care se naște numai în imaginația ta

pe-atunci, venise primăvara
și sângera din pleoape, sângera din muguri,
sângera din ceea ce nu mai putea sângera:
din gingii, din rotule, din venele cave care nu se lăsau tăiate,
mă, câtă dragoste ascunde sufletul tău, câtă tandrețe
și încă nu știi cui o poți dărui,
astfel te durea acea primăvară,
direct din oasele date cu spirt, frecate cu palmele goale de femeia
pe care vrei s-o iubești și care încă nu s-a născut,
era un fel de vânt
care ar fi vrut să doarmă laolaltă cu tine,
ar fi vrut să viseze laolaltă cu tine
fix 100 de ani și încă multe alte războaie
în care ai fost învins,
javră, vae victis nu există decât pentru cei care nu vor să lupte

dormeai și tu
și nu erai altceva decât un elefănțel roz
care zâmbea de pe o stampă
de care ție, oricum, nu-ți păsa,
era atâta liniște ca și când facerea lumii urma să se întâmple,
numai tu iubeai o femeie care urma să existe
într-un timp pe care nimeni nu-l putea preciza cu exactitate,
drace, femeia asta îți spală oasele de tot întunericul,
drace, femeia asta chiar te iubește,
drace, acestei femei îi pasă cu adevărat,
deși tu nici măcar nu exiști
și deși tu încă aștepți
să ți se întâmple ceva ieșit din comun,
mai precis să poți înfrunzi