și apa smulgea porți și ridica rădăcinile caselor
oamenii strigau către cineva din depărtarea ploilor
„vino tu sa ne scoți vitele din mâl vino tu sa ne apeși pieptul copiilor
să le faci inimile de iepuri să bată”
oamenii strigau până când din gâturile lor cuvintele alunecau ca mierea
„vino tu marele absent vino să ne mângâi capetele să ne spui ce bine va fi
în pământ alături de râme”

mai întâi a fost cuvântul care ucide
apoi ruga.