Din farmecul ochilor tăi
ce mi-au fost viață
în zile însorite
au rămas văpăi
și doruri ne-împlinite.
Și e târziu în suflet
și of cu of se-îndeamnă,
deși aștept un semn
ce chinul îl destramă.
Căci te privesc,mă încânt,
și clipa-i minunată,
dar nu găsesc cuvânt
în clipa ce mă îmbată.
Și-așa se trece dorul,
născând alt dor în mine,
iar gândurile-mi zbor
mereu spre tine.