fără să vreau mă trezeam mereu la marginea halelor
unde se vindeau doar flecuștețe
sau linguri strălucitoare pentru momit
peștii mai sensibili

la fiecare lovitură de diapazon
intrau mai multe corăbii în pântecul uzinei
de atâta zgomot până și rinichii îmi tremurau
nu auzeam nimic
ca un liliac ce nu percepe ultrasunete
mă roteam întruna în același cerc al infernului
ca un bețiv care nu știe dacă alcoolul îi pătrunde creierul
ori el însuși intră în sticlă

ceilalți
acrobați versatili care nu se clatină pe banda rulantă
cu degetul pe buze
mă conduceau inevitabil și delicat
afară din baia turcească
acel tablou celebru
neînțeles de mine