m-am hotărât să-mi pun balconul în ordine

privesc din dormitor lucrurile aruncate de-a valma

cutii de carton și mochete de iută

borcane și sticle goale de bere

butoiul de plastic

de șaizeci de litri

și mirosul oribil de varză.

sunt hotărât să arunc totul la ghenă

chestii banale

nimicuri amintiri legate în pungi

și cam atât

nu-mi pasă ce vor spune vecinii

chiar dacă unii vor strâmba din năsuc

cum alții îmi vor întoarce spatele

reproșându-mi de una

de alta

le voi închide ușa în bot

hotărât.

sigur

aș putea să-i înjur

să le spun vreo două

de dulce

dar nu.

voi tăcea

ori

cine știe

voi urla ca un bariton pe scenă

ca aceea a operei de stat din viena

apoi voi căra după mine butoiul

cu parfumul de varză clocită.

câtă substanță

și cât orgoliu

câți mușchi încordați pentru un afurisit de cilindru de

plastic

câte fețe palide

câți ochi beliți în vizoarele ușilor

de metal

câtă bârfă.

dacă

să zicem

pe scările blocului

aș târî o curvă de păr

dacă aș lovi-o cu pumnii

dacă i-aș arunca hainele-n stradă

și aș lăsa-o în curul gol fără niciun leu în poșetă

atunci aÈ™ fi macho

pe când așa

sunt devoratorul de varză