Am alergat înspre tine cuminte,
Și-am gasit în cale pietroaie
Ce mi s-au lipit de cuvinte...
Și-am tăcut, căci mi-era vorba greoaie...

Am vrut înspre tine sa zbor, ocolit,
Dar de pază stăteau depărtări...
M-am rugat de ele, am plâns, m-am jelit
Și-am căzut sub noian de-ntrebări!

Am vrut înspre tine sa răzbat, luptator,
Aruncând cu scrisori în uitare...
Neliniști ascunse și de teamă-un fior,
Grele lanțuri mi-au pus la picioare...

Am încercat pe furiș înspre tine să vin...
Neștiut de hapsâne ursitoare
M-au oprit gânduri negre și al clipei venin
Și m-am frânt sub un semn de-ntrebare!

Însa mânat de un dor infinit
Și de lacrimi topit, ca o zi in amurg,
N-am s-alerg înspre tine, n-am sa zbor ocolit,
Plângând liniștit, înspre tine am să curg...