Un sfârșit va deschide mereu o ușă
Spre un nou început, poate mai bun;
Când te simți pe drum pierdută,
Pășești oare pe drumul cel bun?

Întotdeauna ne-ntrebăm de ce
Ni se întâmplă numai rele,
Ne poticnim și pentru ce?
Când am putea trece de ele.

Nu alergăm deloc spre viitor,
Mereu dorim a răscoli trecutul;
Dorim acel lucru amăgitor,
Și nici în dar nu vrem un altul.

Parcă orbirea ne-a scos ochii
Și de auzit nu reușim nimic!
Noi vrem să ne înfigem colții
Chiar și-n cel mai bun amic.

Oamenii se ghidează după mărime,
Toți fac alegeri doar pentru culoare;
Ne vrem cu toții a fi buni lideri
Și facem rău oricât de mult doare.

Dar nu este un capăt de drum;
Cum nici sfârșitul omenirii!
Suntem făcuți din pământ brun
Și în pământ ne sunt strămoșii!

Dar noi nu luptăm cum ei luptau
Pentru țară, pentru noi toți!
Acum vor toți ce nu mai au,
Deși sunt mii și mii de porți!

Lohmüller Beatrice
6 iunie 2014