astăzi mi-am pus sufletul pe scaun
îmi fixa creierul desfăcut în două
o parte setată pentru supraviețuire
alta pentru imaginea dată înapoi

eu
cu un creier fantomă
coboram între mine și mine
pe schiuri ape timp
treceam prin porți metalice ferecate cu păpădie
și înghesuiam într-o cutie de pantofi
chipul unui Dumnezeu fericit

aerul avea gustul curcubeului
infecția din gânduri se vindecase
nisipul pe sub piele statornicea timpul
dar mă simțeam vinovată
cum un zid de cărămizi roșii
pe care El îl împingea cu piciorul
.........................
de ce plângi a întrebat sufletul de pe scaun

pentru că Dumnezeu a trișat
și mi-a dat un alt suflet dintr-un pescăruș visător
.........................
este trecut de miezul nopții
sub scaun
un suflet sinucis
respiră liniștea cailor albi

Ileana Popescu Bâldea
9 iunie 2014