Am ajuns într-o cameră cu feerie
de gheață și de patimi.
Și chiar dacă erau lacrimi
nu îmi mai era frig,
era cald pentru că am aflat
două inimi!
Una era închisă în rece
iar cealaltă era a mea!

Cu strigătul ei am nemernicit recele
și au ajuns două inimi
una langă cealaltă!
Atunci m-am bucurat pentru că am simțit.
Am simțit eu și ea în același sânge străbătut de timp!
Am simțit două inimi în același nimb!
Și parcă , parcă se mai afla acolo cineva....
Era o a treia persoană
pe care am presupus că o cheama Amândoi!
Acum eram trei:
Eram eu , ea si Amândoi.
Și Amândoi ne povestea și ne învăța
cum să iubim....iar!