Polemică la Pariul lui Pascal

Puțini sunt cei cu conștiința trează,
Puțini bolnavi de verticalitate
Ce spun ce cred când cred că au dreptate
Și-a bea otrava pentru ea, cutează...

De nu te-nchini la o divinitate,
Nimic din toate astea nu contează?
Mai câștigat e cel ce debitează,
De-a valma, rugăciuni amestecate,

Pasiv, cu umilință sau emfază?
Eu ce să înțeleg din fraza-ți, frate,
Că pune-un zeu pe farisei vreo bază,

Că arde-n focul iadului Socrate
Și-i mântuit acel ce tămâiază
Doar pentru-orice eventualitate?


Cerc vicios

Mă-ntorc din nou târziu... Tămâie
Doar am în propriul arsenal,
Să fiu drăguț și amical
Când mă întâmpină, lămâie...

Să nu mă toace sub călcâie,
Să nu mai sară peste cal
Când mă întorc târziu, tămâie
Doar am în propriul arsenal.

Dar ea m-atacă scurt, brutal,
Fiind sătulă ca de râie,
Lăsând să-i scape orice frâie...
Vedeți de ce, în mod fatal,

Mă-ntorc din nou târziu, tămâie…