de multe zile plouă-ntruna
s-au rebegit și soarele și luna
se-ntreabă îngrozită lumea
de unde vine-acest blestem
că s-au topit și stelele pe cer
deasupra curții mele
cad picuri mari și reci
și numai eu știu ce se-ntâmplă
mi-au auzit oftând singurătatea
și de atâta dor
strămoșii se dezgheață
mi se preling pe față
ca mângâierea mamei
să-mi stingă arșița din suflet

ai milă te rog doamne
oprește potopul
e-atât de simplu
doar șterge-le lacrima
din ochii mei