abisul
dintre clipa în care mai există speranță
și eternitatea tăcerii

durerile mele sunt multe și-n mine un strigăt
nu, nimic dintre profunzimile curbei, ci sfârșire, despărțire
totul monitorizat științific pe un monitor unde sunetele
nu cântă, ci iritativ descântă
această lume de mâzgă

tu vorbești, iar pasul tău sacadat
de respiro-tăcere este ceea ce mă prinde, nu
prezența ideii, ci viața din ea păzesc și
tensiunea-ntre ape

vino aproape, îmi zici, vino
să mă cuprinzi, să iubești
întoarce-te vreau să-ți văd chipul, nu durerea ectopic aparte
fericirea este doar un surogat, cum poți tu să vorbești despre asta
tocmai tu

între aici și dincolo este o membrană
de plastic
floare și lumină cândva
acum friguri ce ne pătrund printre măsele în carne

iar eu stau
cu alb împins către tine încercând să te țin
când tu vrei să zbori
sciziune
încercând să-ți explic
pe un ton neutru, cu ochii spre cer
și mâinile împreunate pe fapte
in-out, in-out, in...

(opt-out
fericire)