Copilăria nu se culcă niciodată
adorme pe caldarâm
cu gândul la ziua de mâine.

Anotimpurile au aceeași față
scăldată-n bucurie.
ÃŽn ochi purtam minuni
care se întâmplau a doua zi,
jocuri cu alți copii
și nicio durere.

Doar zâmbetul nevinovat
pe care numai florile îl au
și uneori bunica povestind
până adormea,
eu o priveam ca pe o sfântă
tresărind.