oricât de multe haine aș pune pe mine
umbra mea umblă goală și fără rușine
i-am dat să citească despre rușine și vinovăție
pe scurt despre condiția ei transparent trecătoare
și în loc să-și acopere umerii și coapsele și genunchii să-i ascundă de soare
a-nceput să danseze pe nisipul încins în spatele meu
umbră proastă
prea mult pieritoare
eram întoarsă cu spatele la toate cele văzute
și i-am spus
n-am nevoie de tine
o să stric frăția noastră de sânge să nu-mi mai fie rușine
umbra-mi râde în spate și-mi șoptește-n călcâie
spune-mi domniță
soarele pleacă
te mai arde nisipul?
ți-e mai bine acum
fără mine?