E prea multă amărăciune în această lume,
Prea mulți oameni cu prea multe costume.
Prea mulți ce se dau creștini,
Din păcate foarte puțini
Oameni credincioși cu-adevărat
Cu sufletu' cât de cât curat.
Astăzi...prea multă ură,
Prea puțină cultură,
Prea multă violență
Ce vinde audiență,
Totală lipsă de decentă, transparență,
Oameni cu prea multă incopetență, indiferență.
Mulți sunt ce zic, că-L au pe Dumnezeu,
Puțini însă, ce-L ascultă mereu.
Din păcate, văd creștini, că Bibilia o citesc,
Da' îi număr pe degete pe cei care o împlinesc.
Din păcate asta-i realitatea...
Sunt tot felu'de oameni,
Oameni ce-ți plâng în față,
Da' îți râd în spate.
Trăim într-o realitate
Plină de vorbe
Și lipsită de fapte.
Pe zi ce trece,
Oamenii îl ignoră și mai mult pe Dumnezeu,
Inconștienți, că fără El le va fi greu...mereu.
Prea mulți ce se-nchină la tot felu' de icoane,
Ce poartă lanțicuri, brățări, medalioane.
Nu înțeleg că toate astea nu au rost?...
Asta-i realitatea...regretăm,
Da' tre' s-o acceptăm.
Trăim într-o lume haină,
Lipsită de lumină.
Dumnezeu a rămas singura speranță
Pentru mine în această viață.
El e cel ce mă mai face să sper
Pe-acest drum ce duce spre cer.