Murisem fixat într-o imagine veche, ștearsă,
Atârnată în peretele casei bunicilor mei,
Surprins de cețurile cosmice pe o corabie arsă
La țărm de alt tărâm, principii și idei.

Ademenit de corul bătrânilor coloniați
ÃŽn catedralele postulatului primar,
Am intonat balada celor... oarecum plecați,
Spre a ieși din moarte și a mă naște iar.



Neclintită, nuanța uitării presară
Din gri profund, muțenia unui orologiu spart,
Răstignind-o pe cruci creionate suprarealist
În pietrificate lacrimi de ceară
Când, presupuse lumânări mai ard
Existențe de tip altruist.