îngenunchezi
apuci tulpina crudă între degete
și o frângi
ca pe o scuză întinzi floarea moartă
femeii tale și îi spui
poftim în numele dragostei

de unde să știi că în aceeași clipă
cu o viteză neînchipuită de om
îngerul a trecut peste câmp
și a numărat florile
a desăvârșit apoi lucrarea ta
luând un copac cu tot cu pasăre
cu tot cu aer și cu omul
pentru care el ținea în viață floarea

mă întrebi ce-a mai rămas de făcut
îți răspund tu ești omul
și râd
pe umărul tău ca pe un capăt de pod
așteaptă femeia