să nu privești pe fereastră
în fibra ei siliciul s-a impregnat
cu imaginea clipei de ieri
aruncătoare de ochiade peste al cincilea simț
sfărâmând cu dinții timpul
prin care umbli desculț
căutând sandale cu catarame de oase
bolovanii de-aici sunt bolnavi de perpetuare
păstrând în suflete umbre și urme
dâra albastră de sânge
e tot ce curge când sapi cu tot dinadinsul
în văgăunile mării moarte
ia de unde începe firul neînceput al luminii
deșiră-l peste depărtarea ce crește în tine
dacă ai norocul să-ți treacă prin meridianul
unde îți încolțesc ideile
poți călca ostilitățile
fără nicio octavă dezacordată
poți chiar depăși orice formă triunghiulară
anotimp sau întrebare
și doar cu-n singur cuvânt
poți guverna graiul adevărului
plutirile peste
rămân reflexii ale unei mișcări continuă
a sufletului care caută

13 iulie 2014