respiră-mă
aspiră-mă
încet
ca pe un praf
obraznic
alb
încăpățânat
să crească din nimic
(pe buzele tale aseptice)

lasă-mă să te invadez
cateter
să-ți astup în vreun
fel toate îndoielile
și găurile
din sufletul pustiit

închide-mă în tine
și aruncă cheia