Cât a fost de bine în ospeție la Tine!
Câtă înfiorare a cuprins inima mea,
contemplând atât de aproape,
sublima frumusețe a Ta !!!...

Abia acum, am înțeles cu adevărat,
suprema măreție a minunatului Tău Palat!
Admirând măreața Ta întruchipare,
am descoperit adâncul
înțelepciunii Tale creatoare!

Cine ar reuși să Te descrie, oare?...

Am gustat, de la Cina Ta binecuvântată,
felurimea înmiresmată,
din a poamelor miere aromată,
dar mai dulce ca mierea de nard,
am aflat Glasul dulce-i iertări
din dulceața negrăită
a solemnei Tale Chemări!

Ca un șuvoi năvalnic
s-a revărsat peste mine
ale Tale iubiri…
Atotbiruitoarea pecete
aruncată peste a noastre firi.

Magia Cuvântului și-a arătat puterea,
în Legile ce cârmuiesc omenirea.
Printr-un bing-bang, majestuos și tainic,
cuprinzând lumea mare,
creația, din multa Ta adorare,
va trăi al Tău vis,
regăsindu-ne cu toții
în Acel frumos Paradis !...
Așa cum iubitorii Tăi, proorocii
în Lege, ne-au scris...