Dorm merele rotunde-n somnul lor
venind din flori, murind fără durere,
pentru că strâng un somn covârșitor,
fugit din linii și-adormit în sfere.

se împlinesc în miezul lor de măr
fără minciună, fără adevăr...

și totuși într-o noapte s-a deșteptat un măr.

parc-ar fi fost înconjurat de oglinzi
-când vrei să fugi și parcă tot te prinzi-
se tulbură de-un gând și ameți:
"sunt cel de colo sau sunt cel de-aci?"
vedea treptat cum nu mai e la fel,
cu sâmburii neliniștiți în el
de ce pe creanga lui și nu pe alta?
cine-l făcu îl blestemă cu dalta
să-și aibă chipu-n fiecare ram.

"mâine în zori voi fi la fel cu toate
și am să uit în care măr gândeam"
dorm merele.
si dorm într-adevăr,
necunoscându-și numele din carte
și numai unul dintre ele-i măr,
înstrăinat de felul lor de moarte.

era al său, era al nimănui...

din dulce gust trece în amărui.

și s-a simțit deodat-atât de singur,
un măr printre atâtea mere singur,
de sâmburii și carnea lui surprins.

s-a clătinat pe ram și s-a desprins.

cădea crescând, de-un gând mai nou aprins,
cădea pe lângă merele ce dorm
sfidând, rostogolindu-se enorm!