am pictat toamna lui vivaldi
bolereul lui ravel
și inimile tale din ce în ce mai albastre
pe același cer desculț am mers până la capătul culorilor

nu am privit pânza
(din superstiție)
nici măcar atunci când luna a căzut în spatele șevaletului
doar marea a rămas simpozion
să privească pe furiș
și să râdă printre degetele mele mâzgălite de tine

pe pânza mea cât o lume
trupul tău
stradivarius
așteaptă un mozart