eu nu știu să te ating
(te plângi prin univers)

palmele mele de pământ
sunt înfricoșate de nurii tăi evanghelici
sfântă femeie magdalenă

nici să te sărut prea grozav nu știu
îmi spui
(oarecum disperată)
buzele mi-au rămas înțepenite pe rictusul tău zeflemea
sunt stângace
stinghere
(de atâta strigăt în van)

desigur
tu ți-ai dori mai mult
poate să te răstignesc pe inima mea ciuruită
în fiecare zi
pe toate crucile neinventate
(de nici un dumnezeu)

să te port
prin nopțile sfârșitului de noi
pe umeri
(în marș triumfal)
nirvana astfel
gândești că ți-ar fi mai aproape de vârful degetelor
adâncite prin neuronii mei claustrofobi

ar trebui să îți cer iertare
clemență cu abonament
(dar n-ar folosi la nimic)

mai bine lipește odată
afișul pentru cursul de dragoste wireless
pe creierul meu înjumătățit de veșnicie

promit să-ți devin într-un fel absolvent
magna cum laude