de ești cioplit din lemn de poezie
nu-ți arăta la toată lumea chipul
nu încerca să fii în viață vipp-ul
căci ești presus de ei în sărăcie
ei se îndeamnă-n toate cu risipul
chiar apa-n a lor trecere-i sălcie
când lumănarea-i stinsă din trezie
și pe nimic și-au cheltuit nisipul
la căpătâi odaia-mi stă de strajă
spre-a nu cădea-ntr-a realității vrajă