strâng la piept acest boț de inocență
în care strălucește nuditatea lumii
prin el desăvârșirea își face capodoperă
din ochiul meu o lacrimă de fericire
îi spală pielea și se preface mir
din care acolo-n cer vor bea la masa tăcerii
până s-or îmbăta și îngerii și sfinții

ca el și eu și tu venit-am goi pe lume
eu cu un cap mai inteligent ca tine
iar tu mai vorbăreață cu o gură
m-ai ademenit cu ale tale buze
până ce-ntr-o zi mi-ai mâncat capul
mi-a rămas doar gândul la tine femeie
ce s-a pornit să umble bezmetic
zi și noapte prin gură să se rostească
și așa din mintea mea și vorba ta
născurăm acest minunat poem al iubirii