lângă gardul negru de scânduri
lângă căruța cu inima ruginind
la temelia casei
florile de piatră roșu aprins s-au deschis

„păi mărăcine mărăcine măi copil copil ca tine”...
cosițele bătrânei sunt legate strâns și subțiri ca o sfoară
a împietrit și ea pe laviță printre fotografii în ramă
numai fete și ficiori
cu buzele mute
ca Isus din troița de la poartă

„păi mută-ți casa lângă mine ori ia-ți gândul de la mine”...
pe raftul de sub grindă un păianjen învârte pânză
peste fusul mâncat de cari
peste custura veche cu pământ uscat de-acum un veac
în ochiul drept al bătrânei crește
lumina unui bob de lacrimă

doar umbra mărului din curte încă merge rotund după soare
odinioară și azi