viața mea sfârșește aici / într-o seară de duminică
după ce crucea și globul de pe catapeteasmă s-au răcit
niciodată nu am simțit mai multă nedurere neiubire neteamă
e asfaltul gol și sec pentru tălpile mele/ cutia de rezonanță nu mai are ecou
pășesc asimetric/ am sufletul otova/ nu am nimic mai bun de făcut

decât să fixez de-a dreptul în plin oamenii
fără niciun gând
doar umbra cotului meu se ia la braÈ› cu celelalte umbre
en passant
siluetă după siluetă
femeile lui Modigliani/ măiestrele lui Brâncuși
la dolce morte della luce
toate curg în gânduri/ gândurile în alte gânduri până și luntrea lui Caron
și tocmai acum buzele mi-au paralizat ca să nu pot dovedi nimic