Sunt biete manuscrise
Aceste nopți ce tac,
Cad ,parcă, interzise
ÃŽntr-un zidit iatac.

Suspină trist ca marea
Printre pământuri reci,
Se nasc șoptind cu zarea
Nemaimurind în veci.

Aceste nopți prea mute
Desprinse dintr-un stol
De alte nopți pierdute
ÃŽmi cad pe capul gol.

Mă freamăt în visare
Prea mult și prea puțin
Pe punți interstelare
Încerc să mă susțin.

Dar firea mea nefire
În patimi se cunună
Și alte nopți profire
Îmi fură aceeași lună.

Pe leagăn de cuvinte
Negrăitoare noapte
Alunecă și minte
Târziu și fără șoapte.