Un fulg de visare
Îmi șterge din minte
O pată de-albastru
Ce-mi fură cuvinte
Găsite-n uitare,
Pierdute-n aduceri-aminte,
Șoptite de-un suflet sihastru.

Mai șterg iar o coală
Din albul nescris...
Mi-e inima goală
De plin interzis.
Un tremur de gheață,
Neclintit, mă atinge
Și-mi sfâșie carnea
Lipsită de sânge...

Mai blând decât cerul,
Doar vântul privește
La frunza ce cade
Din toamna cea surdă.
Și-ți simt răsuflarea...
Te joci sau te-aprinzi
De vântul ce-ncearcă
Zadarnic s-aducă
ÃŽn sufletu-mi dor...
De un dor de nestins?...