Sunt praf R. mă agăț de toate prostiile să pot merge mai departe. e greu să răzbați într-o lume străină. dimineață priveam aleea din fața blocului, femeia de serviciu plutea într-un ritual, condusă de dansul măturii, de muzica ei grăbită în strângerea urmelor. ce puțin le trebuie unora să fie fericiți! zâmbește. fâș, fâș, fâșșșș! apoi liniște. doar în sufletul meu e furtună, dragă prietenă. și tu știi asta.

Crezi că o pot plăti să măture în mine, să adune toate rămășițele unui bal mascat? moartea nu vine simplu. trece ades prin viața ta purtând măști.

vine, se lipește de chipul tău. privești în oglindă și urăști bătrâna de acolo. vrei să scapi de ea. nu poți pentru că moartea refuză. o porți pe chip până când vine momentul să-i dai tot. doar sufletul se înalță spre alte umbre adunate mănunchi pe cer, de claunul tăcerii.

Fâș, fââââș. Fâșșșș! Ce-o avea săraca femeia aia?se uită la mine, dar e plecată departe...!

Rallu, nu lăsa moartea să-și arunce măștile în viața ta! N-ai să mai știi care dintre ele ești!ai să te urăști, chiar dacă nu vrei.
CM - 23 iulie- 2014