...și... îți mai aduci aminte
.... când ne-am văzut prima dată
m-ai întrebat dacă știu să fac
plăcintă italienească de mere
în tavă murano
cu cristale swarovski
parfumată
cu mirodenii de soi
aduse tocmai din India...
sau din Fes
.... și... îți amintești, desigur,
cum am strâmbat
deloc încurcată din nas
fără să fac fițe
ți-am spus
că nu e câtuși de puțin
specialitatea mea
și atunci
– pentru un detaliu atât de insignifiant –
noi doi ne-am despărțit
și am mers fiecare
pe drumul lui
tu... îmi scriai din când în când
(eu, când îți răspundeam, când nu)
și chiar îmi trimiteai
– atunci când timpul tău prețios ți-o permitea, desigur –
câte-o mo(n)stră
din delicatesele tale exotice
fără egal
... la pachet
........................................................
iarta-mă – îți spun doar acum
dar – cum se zice – mai bine mai târziu decât niciodată
tot din plăcinta (cu brânză sărată-sărată)
din tava cea mare
pe vatră-a bunicii
mâncat-am și ieri
mâncat-am și astăzi
și mâine
tot din dânsa am să mă înfrupt