Degeaba vrei răspunsul să-l amâni,
Să răsfoiești în taină vechi hrisoave,
Speranțele de chinuri sunt bolnave,
Copiii de acum se nasc bătrâni.

Tu, slugă rătăcind după stăpâni,
Când zile de cenușă curg, jilave,
Ești veșnicul bufon secat de snoave
Și poartă grea ieșită din țâțâni.

Cuprins de-ai fi de umbrele pădurii
Sau înecat de negre unde-n râu,
Ce cauți în haoticul desfrâu
Al lumilor, sub pecețile urii,
Când, din ghețari, vibrația căldurii
Răsună-n harpa lanului de grâu.